Dă-mi mie locul gol din sufletul tău !

　　M-aș vrea undeva ! Dacă aș avea de ales mi-aș vedea șederea, acolo, în inima ta. Sau mai bine nu !. Mai bine aș închiria pentru o perioadă nedeterminată o porțiune neîngrădită din sufletul tău. Te temi ? Ți se pare prea mult ? Crezi că ai fi oare primul suflet care-și închiriază spațiul gol contra cost ? Cred că nu, doar că foarte puțini au curajul să recunoască cât de mult gol au în suflet, și că un afiș la vedere cu majuscule ar atrage atenția celorlalți. Pentru că da, ne pasă atât de mult ca oamenii din jurul nostru să nu vadă golul din sufletul nostru, să nu vadă că avem mare nevoie de iubire și în schimbul ei am fi dispuși să ne închiriem sufletul celor care au nevoie de un spațiu în care iubirea lor să se simtă din nou acasă.
　　Dă-mi mie locul gol din sufletul tău ! Aș veni întâi să văd dacă mi se potrivește, să ne cunoaștem, eu-chiriașul, tu-proprietarul. M-ai întâmpina cu un aer obosit, ușor repezit, deranjat din tabieturile tale de om rutinat care nu se așteaptă ca sufletul lui aflat la capătul altora mai impunătoare și cu fața la soare să fie dorit de cineva, mi-ai deschide cu un zornăit de chei și scrâșnet de broască ruginită și zâmbind ușor jenat de izul de cameră nelocuită de multă vreme, te-ai da un pas înapoi, speriat de eventuala mea atingere în trecere și ai rosti cu glasul ușor răgușit :
　　- Aici este ! Nu știu dacă vă place...
　　- Îmi place, accept, dacă am voie să fac modificări, ți-aș răspunde eu, deși mă sperie întunericul și habar n-am de ce m-am împiedicat la primul pas din ceea ce mi-ai oferit din sufletul tău.
　　-Sigur, aș vrea să te aud spunând, doar să nu  o dărâmați din temelii ! Apoi mi-ai întinde cheia adăugând :
　　- Avem întrări separate, nu o să ne deranjăm, poate chiar nici nu o să ne întâlnim.
　　- Și chiria ? aș întreba eu.
　　 - Nu știu, ai răspunde tu, roșind încurcat, o să găsim o soluție, știți dacă nu aș fi fost nevoit, trec printr-o perioadă grea.
　　Ți-aș zâmbi încurajator ca să înțelegi că nevoia ta de iubire este firească, așa cum la fel de firească este și nevoia mea de a găsi un spațiu care să-mi redea noțiunea de acasă, după ce, luându-mi bunul meu cel mai de preț, iubirea, am fost nevoită să plec cât mai departe de sufletul meu.
　　Tu ai pleca, eu aș rămâne fără să atimg nimic, doar ascultând liniștea din sufletul tău.M-aș ghemui într-un ungher prăfuit, mirosind a suflet închis și neiubit, și aș adormi visând la frumosul pe care l-aș putea aduce prin prezența mea.
　　Dă-mi mie locul gol din sufletu tău !