Apa de mare

　　    M-am întâlnit cu apa de mare,
　　Venea către țărm val după val,
　　Plină de alge, greoaie de sare,
　　Surprinsă să mă găsească pe mal.
　　
　　S-a oprit sub tălpile-mi goale,
　　Și-a luat înapoi o parte din val,
　　M-am gândit că poate o doare,
　　Că-și lasă o bucată din trupu-i pe mal.
　　
　　Am întrebat-o ce duce în larg,
　　Ce trage-n adâncuri, fără să-i pese,
　　Câte corăbii de stânci se mai sparg,
　　În aprigi furtuni mânia să-și verse.
　　
　　M-a invitat să pășesc către ea,
　　Chiar de nu știu deloc să înot,
　　Ca o ispită imensă și grea
　　Ce are răspunsuri aproape la tot.
　　
　　Părea că vrea să mă ademenească,
　　Să îmi arate tainicul din sare,
　　Să mă înghită fără să clipească,
　　Și nimeni să nu știe c-am pierit în zare.
　　
　　M-am întâlnit cu apa de mare,
　　Dar m-am temut s-o mai întreb ceva,
　　Și-am fugit cu valul la picioare,
　　Căci n-are ea răspunsul la-ntrebarea mea.