Te aștept cu nerăbdarea
Unui călător prin deșert
De a întâlni o oază de răcoare,
Cu apă rece, proaspătă și bună,
Pe care să o zăresc în privirea
Ochilor tăi, ce mă ademenesc
Să mă scufund atât de adânc
Cât să mi se facă frig de iubire.
M-aș topi în îmbrățișarea ta,
Ca un cub de gheață albastră
Într-o zi toridă de vară,
Până când pieptul tău
Ar rămâne umed de mine,
Ca o petală de floare,
Scăldată în boabe reci de rouă,
Tribut adus unui nou răsărit.
M-aș cuibări ispititoare,
Ca un măr roșu, într-un coș banal
Cu fructe exotice, știind
Că doar dintr-o singură mușcătură,
Pot readuce în sufletul tău
Ceea ce ar fi un alt paradis,
Cu aromă de cunoaștere crudă
Și simțuri coapte în spuză de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu