Joaca de-a iubirea.

Într-o zi, ne-am jucat de-a iubirea,
Adulți nătângi din fosti copii,
Presupunând că-ndrăgostirea
E ca un sac cu jucării.

Tu ai crezut că-s o păpușă
Cu părul blond și chip rotund,
Ce-o poți ascunde după ușă
De altceva te vrei jucând.

Eu am crezut că ești un zmeu,
Urcat pe cer în zi de vară,
Al cărui zbor decid doar eu
Când se înalță sau coboară.

Tu ai fi vrut doar să zâmbesc,
C-așa-s păpușile tăcute, 
Și când le scuturi doar clipesc,
Chiar de le doare, rămân mute.

Eu aș fi vrut să nu cobori,
Și tot mai sus mereu să urci,
Dar cine-s eu să trag de sfori,
Să-ți dirijez unde te duci.

Și vine-o zi când înțelegi,
Doar că inima n-ascultă,
Că-n iubire nu sunt legi,
Ce-a fost vis devine-o luptă.

Și că joaca de-a iubirea
Doar copiii știu s-o facă,
Habar n-au cu-ndrăgostirea,
Zmeul și păpușa-s artă.