Cernută e iubirea prin sita îndoielii
Că este sau nu este și câtă va mai fi,
Că are sau nu are ceva din gustul mierii,
Că pleacă sau rămâne, că nu se va sfârși.
Se adună o grămăjoară, firavă mărturie,
Ce pare să n-a ajungă, nicicum să mai "rămâie",
Că-i mică sau e mare,se adună în întreg,
Și cât e de completă puțini o înțeleg.
Cernută e iubirea prin sitele tăcerii,
Cu ochiuri mici și dese aidoma durerii,
Ce naște și renaște de câte ori iubim,
Ca o dovadă vie că încă mai trăim.
Cernuta e iubirea prin tot atâtea site,
Ce le așezi în suflet, câte păstrezi în minte,
Și atâta cât rămâne, e toată doar a ta,
Ascunde-o cât mai bine, ți-o fură cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu