Din iubirea-ți nemăsurată
Cu unități banale de timp,
I-aș ascunde minutele
Cât mai adânc în sufletul meu,
Să descoperi mult mai tărziu
Că mi-ai dăruit mult mai mult.
Dacă mi-ai dărui o zi întreagă,
De gânduri frumoase, neîntrerupte
Le-aș culege cu drag rând pe rând,
Le-aș presa între filele poveștii
Ce devin ceas cu ceas mult mai multe,
Și ți le-aș arăta doar la lumina lunii,
În așteptarea fierbinte a răsăritului.
Dacă mi-ai dărui o lună de vară,
Să înceapă cu tine în capătul ei,
Să-i creștem împreună fiece zi,
Ca niște părinți născuți din copii,
Ce nu au uitat taina jocului sfânt,
Sub clarul de lună rotundă și grea
Ca o cireașă trecută de pârg.
Dacă mi-ai dărui un an neînceput,
L-aș păstra închis în calendarul iubirii,
Temându-mă să-i trăiesc fără tine vreo zi.
Dar aș vrea să-i gust măcar diminețile
În așteptarea visătoare a noptilor,
Pe care le știu chiar de nu le-am avut
Niciodată aproape de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu