Drumuri neatente

Drumul meu a fost neatent,

Și s-a împiedicat într-o zi de al tău,

Niciunul însă nu a recunoscut,

Că de atâta vreme se căutau.


Drumul meu a zâmbit timid,

Cerându-i scuze drumului tău,

Drumul tău a răspuns încurcat,

Că se bucură că s-au întâlnit.


Și astfel drumurile noastre

S-au întâlnit poate întâmplator,

Dar întâmplarea ce le-a adus împreună,

Pare să le țină încă tandru de mână.