Iubito, tu, cea mai frumoasă,
Cu umăr gol și-acoperită coapsă,
În trupul tău sălășluiesc mistere,
În ochii tăi se-ascunde un zâmbet de plăcere.
În mintea mea mocnește-o aventură,
Dar inima-ți nutrește o iubire pură,
Parfumul tău profund mă ispitește,
Și ai un gust ce pururi înrobește.
Iubito, tu, în veci frumoasă,
Când gura mea pe trupul tău apasă,
Iar tu tânjești după cuvinte,
Mă simt pierdut în mii de jurăminte.
Și ți-aș promite și Pământ și Rai,
Din tine înc-un strop să-mi dai,
Și noaptea cât ne-ar fi de lungă,
Cu tine n-are cum să îmi ajungă.
Iubito, tu, și-acum rămasă,
Întreagă chiar de-ai fost culeasă,
Căci rodul tău e-un fruct oprit,
Acel ceva, mereu tânjit.
În ochii tăi sclipesc lumini,
Ce-ademenesc spre adâncimi,
Tot trupul tău îndeamnă la păcate,
Altele noi în fiecare noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu