Dacă aș putea,
mi-aș smulge gândurile,
unul câte unul,
și le-aș presăra,
ca pe niște flori sălbatice
cu indiferența in urma mea.
M-aș ascunde apoi,
intr-un ungher obscur
din conștiința ta,
și te-aș privi
cum calci neștiutor peste ele
în drumul tău paralel cu al meu.
Poate că unul
mai îndrăzneț ca restul
se va înfige dureros
in talpa-ți piciorului
făcându-te să te oprești
pe neașteptate.
Ce femeie nechibzuita
își risipește astfel gândurile
in plină cărare?
Vei gândi schiopătând,
Către cea mai apropiată
margine de suflet
cu talpa sângerând.
Una care doar te vede
trecând prin dreptul
dorului ei uscat de așteptare,
și pentru care tu
de foarte mult timp
nu mai ai niciun gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu