De mâine nu mai este vară,
Fără să spună singură a plecat,
Și soarele e trist în astă seară,
Seninul lui e-un simplu scăpătat.
De mâine o să fie iarăși toamnă,
Cu nostalgie, ruginiu și ploi,
Cu frunze care cad cu teamă,
Îngrămădite veștede-n noroi.
De mâine o să fim mai goi
De veselia unui galben anotimp,
Și chiar de o să fim tot noi,
Simțim tristețea trecerii prin timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu