Nu-ți mai păstrez niciun cuvânt,
Și chiar pe cele nerostite,
Le las să spulbere în vânt.
Ia-ți înapoi și șoaptele de noapte,
Ce le rosteai de dragoste arzând,
Ți le-am păstrat ca niște fructe coapte,
Le-am adunat cu inima-mi plângând.
Ia-ți înapoi și asprele tăceri,
Pe care zile-n șir le-am adunat,
Ia tot ce vrei fără să ceri,
De mâine am să fac curat.
Mai lasă-mi, însă, niște mângâieri,
Din cele vechi și noi, deopotrivă,
Să-mi amintesc de acele seri
Când ne iubeam cu sufletu-n derivă.
Mai lasă-mi, poate, chiar și un sărut,
Cu gust de buze moi, catifelate,
Să-mi amintesc de primul început,
Lăsat în urmă, undeva, departe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu