Don Juan de chat

Demult, în vremurile imemoriale, când bărbații plecau la război și femeile țeseau preșuri pe care să calce ei, victorioși, acoperiți de glorie și răni,la întoarcere, când unuia îi pica cu tronc o domniță dulcinee, întotdeauna evident din Regatul vecin sau chiar de peste nouă mări și țări, scotea spada, arunca buzduganul, construia poduri, fura soarele și luna, sau măcar trimitea flori, flori reale nu din astea virtuale cu sclipici și fără lipici, se agita preț de cel puțin două veacuri, condensate în câteva luni, ca să intre în grațiile celei care i-a cucerit inima și care, evident, i-a frânt-o de cel puțin două ori ca să-i testeze rezistența și trăinicia sentimentelor...
Vremuri grele, dar care meritau trăite!
Acum, în vremurile actuale, Don Juan de chat, frustrat și dezechilibrat, căruia viața reala i-a arătat că șansele să pună mâna pe o femeie reală, cu carne și suflet s-au cam terminat, frunzărește Facebook-ul, acest site de socializare sub acoperire, pentru ăi de n-au bani de alea matrimoniale consacrate, cu taxe,și, din confortul peșterii lui, neîncălzite de vreo prezență și culoare feminină, singurul și inegalabilul efort pe care îl face, mândru de curajul și vitejia lui epilată, este :
- Îmi placi !
- Așa, și !?
- Cum așa, și ? Nu e suficient ?
Tu, femeia, ar trebui să cazi pe spate că te place el, măcar la figurat dacă nu la propriu, și el, rănit în amorul lui propriu, să știi că mai are și 10 lei de-o cafea, pe care ar vrea s-o bea, cu tine, la o locație cât mai aproape de casă, drumul ți-l plătești tu ,soro, că te-ai lăsat ademenită de farmecul lui, de fapt de mitocănia lui, sigură de izbândă.
- Aloo, Don Juan, de plăcut mă plac și eu, bani de-o cafea am și eu, deci de ce m-ar interesa oferta ta, bravule oștean de chat ? Ce să faci tu ? Să pășești în lumea reală, nu aia virtuală, să-ți pui la bătaie calitățile, să dovedești că le ai, să pui ochii pe o femeie care place sufletului tău și să te lupți pentru ea, așa cum făcut tac-tu și tactu-mare  care n-avea chat și ieșea la horă-n sat.
Ia uimește-mă ! Fă-mă tristă și zi-mi peste un an că te-ai însurat, dar nu pe chat !

P. S.
 A nu se înțelege că e doar vina lor, e și a noastră a femeilor, care ne-am pierdut feminitatea și demnitatea și disperarea singurătății și vieții de una singură ne fac să acceptăm o cafea și ce-o ieși din ea.

P.S.S. Cei care citiți spuneți-le și lor, Don Juanilor, aștia n-au citit în viața lor atâtea rânduri !