Luna

În ochii mei privește luna
Și-mi cere s-o ascund sub pleoape,
Dar cum să fac căci ea e una
Iar eu nu știu cât e jumate.

Hai, vino tu s-o împărțim,
Căci doar așa te simt aproape,
În miezul ei să ne iubim,
Căci, Doamne, cât ești de departe.

Pe chipul ei zăresc o pată,
Ce și-o ascunde prin rotiri discrete,
Misterul ei de lună îndurerată,
Ce a vegheat și patimi și regrete.

Hai, vino tu să-i curățăm obrazul,
Căci doar așa o să-i redăm lumina,
Și lângă tine o să am răgazul,
Să simt cum noaptea-mi readuce tihna.

În ochii tăi sclipește luna,
Și-ți cere blând în ei să o primești,
Să nu te temi, căci luna e doar una,
Și-n taina ei te-ndeamnă să iubești.