Și nici luna nu-i rotundă,
Cerul plânge-ntunecat,
O stea cade fumegândă.
Azi și timpul s-a oprit,
Orele-i sunt răvășite,
Răsfirate în infinit,
Par minute încetinite.
Azi și susul este jos,
Orizontul se destramă,
Omul dus pare plecat,
Nici ecoul nu mai cheamă.
Azi și ziua este noapte,
Bâjbâind după lumină,
Când aici pare departe,
Nici păcatul n-are vină.
Azi și mâine nu mai sunt
Decât două biete umbre,
Numai gândul e rotund,
Nicăieri nu-l poți ascunde.
Azi nimic nu e firesc,
Și normalul a apus,
Oamenii se rătăcesc,
Steaua lor nu mai e sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu