O noapte albastră

 A fost odată o noapte albastră,
Ca toate nopțile pe cer,
Stăteam cuminte la fereastră,
Tot așteptam, fără să cer.

Pe stradă ardea un felinar,
Cu raza lui bătând în poartă,
Prin dreptul ei trecea hoinar
Iubirea mea de altădată.

Mergea grăbit pe trotuar
Avea de-acum o altă viață,
Că-l mai aștept n-avea habar,
Ce n-aș fi dat să-l văd la față.

Trecând de poartă s-a oprit,
Nehotărât părea c-așteaptă,
Mi s-a părut că l-am zărit
Chiar fluturându-și mâna dreaptă.

A stat o vreme parcă dus,
Și numele părea că-mi cheamă,
Și-a ridicat privirea-n sus,
Și n-am mai respirat de teamă.


Când mersul și-a reluat stingher,
Zâmbind nostalgic spre trecut,
Aș fi dorit să-l strig, să-l cer,
Dar pur și simplu n-am putut.