Se simte-n vântul cu miros de ploi,
În frunzele ce cad neputincioase,
În frigul care intră-ncet prin case.
Începe să miroasă a fum și-a brumă,
Pe cer nori negri-n pâlcuri se adună,
O ceață densă peste tot se lasă,
Și nostalgia parcăs-ar întoarce acasă.
E aceeași toamnă ca și altă dată,
Mă bucur s-o-ntâlnesc încă o dată,
E semn că încă un an a mai trecut,
Multe am trăit, multe am pierdut.
Bine-ai venit din nou la mine, toamnă,
Simbol de asfințit al unei vieți de doamnă,
Din măreția ta aș vrea să-mi dăruiești,
Căci an de an tot mai distinsă ești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu