Simțind cum galbenul le doare,
Dar vântul le desprinde-ntregi,
Și le așterne molcom, la picioare.
Știau că o să vină această zi
Ca un destin prescris fără tăgadă.
Dar au sperat că, poate, vor trăi,
Și toamna nu le va lăsa să cadă.
S-au bucurat de verdele din vară,
De vântul cald în blânde adieri,
Ce le foșnea în fiecarea seară,
Dar astăzi nu mai e ca ieri.
Azi vântul le doboară din copaci
Și le răsfiră aspru pe alei,
Neputincios, privești cum calci,
Pe-o frunză cu povestea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu