S-a întunecat pe cerul tău iubirea
O clipă am prins din ultimu-i apus,
Simțeam că moare și-i vegheam pieirea,
Și mă rugam să fie, dar s-a dus.
În dorul nostru se făcuse noapte,
Dar ne temeam s-aprindem vreo lumină,
Păream aici, dar noi eram departe,
Și pretindeam că nu suntem de vină.
Ne prefăceam că încă ne mai este zi,
Și ne-amăgeam că poate încă un sărut,
O să mențină aprinsă-n razele-i târzii,
O ultimă sclipire de sfârșit tăcut.
Pe cerul nostru astăzi nu mai iese luna,
Doar câte-o stea răzleață pâlpâie prin nori,
Că suntem noi sau alții nopții e totuna,
Prin sufletele noastre îngroapă câte-un dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu