Aș mai fi scris despre iubire

Aș mai fi scris despre iubire,
Măcar un rând sau două în plus,
Ca despre un soi de Nemurire,
Ce te atrage tot mai sus.

Atât de sus că nici nu simți
Prin câte ceruri o să treci,
Și multe mii de nopți fierbinți,
Par să rămână așa pe veci.

Și aștrii par să-ți dea binețe
Să te poftească-n lumea lor,
Iubirea ta o să-i dezghețe
Și o să-i facă primitori.

Nimic nu pare să-ți stea în cale,
Te simți un zeu, căci tu iubești,
Și cine poate să-ți doboare
Olimpul cu iubiri lumești.

Până într-o zi sau într-o noapte
Când din visare te trezești,
Cerul e sus, mult prea departe
Și nu mai ai ce să iubești.

Aș mai fi scris despre iubire,
Dar nu mai am vreun rând în plus,
L-am terminat la despărțire,
Când Nemurirea mea s-a dus.