Frunze

　　   Astăzi am văzut frunzele.
　　Poate erau acolo și ieri,
　　Dar ochii mei au fost orbi,
　　Nezărindu-le verdele crud.
　　
　　Sunt încă mici și fragede
　　Unduindu-se pe vechile crengi,
　　Ca niște copii ce învață să meargă,
　　Legănându-se cu pași nesiguri.
　　
　　Fiecare mustește de viață,
　　De seva dorinței de soare,
　　Care te mângâie temător,
　　Ajutându-le să crească mari.
　　
　　Cântecul creșterii lor,
　　Se adaugă dorului nostru
　　De renașterea din acest anotimp,
　　Întotdeauna altfel, divină mereu.