Un întreg șui cu gânduri hai-hui

　　
　　Plec uneori în căutarea mea atunci când, paradoxal, sunt ferm convinsă că, de fapt, m-am găsit și nu-mi mai lipsește nimic din ce am reuși să rămân: un întreg șui cu gânduri hai-hui și sentimente răscolite ca niște frunze căzute la vreme de toamnă din copaci întristați de neputința de a le păstra vii și foșnind a viață plină.
　　De cele mai multe ori pornesc în această căutare noaptea, pentru că atunci mă văd cel mai bine, căci întunericul mi-a devenit prieten și-mi arată treptat ceea ce lumina mi-ar dezveli brusc, speriindu-mă de bucățile din mine despre care habar n-aveam că mi-ar mai fi vreodată de folos.
　　Din ultima mea călătorie m-am întors cu brațele pline de mine, cea rătăcită cu mult timp în urmă, pe cărări neștiute din interiorul meu de demult.
　　Habar n-aveam cine sunt cu adevărat și ce anume m-a construit așa într-o altă eră existențială, când în sufletul meu era mereu vară, pe trupul meu se oglindeau forța și vitalitatea tinereții, iar în mintea mea plutea ignoranța încrezătoare că am tot timpul din lume pentru a deveni ceea ce n-am devenit niciodată : un om împlinit.
　　Din ultima mea călătorie, spuneam, m-am întors cu brațele pline de ceea ce am risipit, asemeni unei femei îndragostite, care-și abandonează rând pe rând veșmintele, înaintând spre rugul iubirii, convinsă fiind că nu va mai fi un drum de întoarcere, si nu va mai avea nicând nevoie de ceea ce a acoperit-o vederii omului iubit.
　　Dar, firesc și lumesc, pasiunea trece, extazul pălește și la un moment dat simți că ți-e frig, simți că trupul și sufletul tău se rușinează de goliciunea lui și vrei să te întorci la ceea ce veșmintele, fie ele și doar simbolice, ți-au asigurat: propria-ți taină.
　　Într-un ungher obscur mi-am redescoperit voința, fremătând de nerăbdarea de a-mi fi de folos, într-o văgăună ascunsă din conștiința mea mi-am descoperit dorința de a mă bucura de viață. Și,undeva,acolo, pe unde nici nu îmi aminteam că am trecut, m-am împiedicat de nevoia de a simți că sunt iubită.
　　Voință, dorință, iubire împărtășită. Trei lucruri importante pe care le pierdusem sau le îngropasem sub convingerea că vremea mea a trecut, că întreaga mea existență fusese pusă între parantezele unei vieți irosite mult prea din timp, de ceea ce numim simplu: soartă.
　　Acum le privesc cu drag ți mă bucur de ele, de ceea ce pot face din mine, omul care trăiește, dorește iubește, simte și își construiește propria-i împlinire, într-o formă personală, originală și creativă : un întreg șui cu gânduri hai-hui.