joi, 9 noiembrie 2017

Locul unde ai fost

    Mă doare locul unde ai fost,
  Ce-l simt acum pustiu de tine,
  Mi-e sufletul întors pe dos,
  Și parcă n-aș mai fi cu mine.  

  Mă simt străină-n propriul trup,
  De carnea mea nu m-aș atinge,
  În bucățele aș vrea s-o rup,
  Durerea-i mare și mă frige.  

  Din jarul ei se-aprinde-un foc,
  Ce arde clipă după clipă,
  Și eu cu ele la un loc
  Ne mistuim, uitând de frică.  

  Pe locu-ți gol rămâne-o pată,
  Cenușă caldă a fostelor văpăi,
  Aprinse la-nceput de-a fost odată
  Cu licărul iscat de ochii tăi.  

  Mă doare plânsul meu tăcut,
  Cu amărăciunea lacrimilor scurse,
  Din ochii mei ce, poate, n-au văzut,
  Că diminețile-s demult apuse.

  

  

3 comentarii:

  1. Mă alătur sentimentului profund trist al autorului ,pe care îl trăiesc.Sper ca autorului să-i fie doar o inspirație poetică ! Mulțumesc !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aceleași sentimente profunde și triste le simt de la decesul soțului meu, Emil Druncea, drept pentru care această poezie am adus-o și în pagina lui. Mulțumesc mult autorului necunoscut !!!

    RăspundețiȘtergere