Am simțit palmele vântului
Mângâindu-mi obrajii curați,
Mirat parcă de îndrăzneala mea
De a urca nestingherită spre cer.
Șuierul lui spunea o poveste,
Confirmată tăcut de vârfuri de brazi
Mirosind a cetină mereu verde
Și a nori pufoși legănați de albastru.
Câteva piscuri dezgolite de vreme
Mi-au salutat trecerea destinică
Făcându-mă să simt măreția cu care
Acceptau prezența mea simplă de om.
Bine te-am găsit vârf singuratic,
L-am salutat eu cu smerenie,
Bine-ai venit om dornic de înalt,
Mi-a răspuns el cu cerească modestie.
Bine v-ați întâlnit, a adăugat vântul,
Îmbrățișându-mă strâns fără să doară,
Lăsându-mă să învăț grandoarea cu care
Natura ne tolerează aici, pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu