E atâta cosmos în privirea ta
Că poți găsi în ea o galaxie,
În ochii tăi zăresc planeta mea,
Pe care nu trăiesc, dar mă simt vie.
Mi-ai dăruit-o ca să-ți pot păstra
Acel ceva divin, râvnit într-o femeie,
La care doar o clipă poți visa
Și te înalță ca-ntr-un zbor de zmeie.
Și am numit-o simplu în străvechi botez,
Ce leagă niște nume într-o lume nouă,
Și-am să mă mut acolo, tandru să veghez,
Ca niciodată să n-o împarți în două.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu