Hrănește-mă cu firimituri de mâine,
Ce îmi vor fi a vieții pâine,
Învață-mă să zbor ca tine,
Acolo sus ne va fi bine.
Adapă-mă cu picături de rouă,
Ce scaldă-n soare ziua nouă,
Și setea cruntă-mi domolește,
Dorul uscat mi-l înverzește.
Odihnă aș vrea, din noaptea ta,
În somnul tău m-aș strecura,
Și vis cu vis te-aș însoți,
Din miez de noapte în zori de zi.
Pământul, leagăn către cer,
Mă va lăsa din nou să sper,
Că mâna mea în palma ta,
O vei păstra mereu așa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu