Iubire spartă

S-a spart iubirea-n bucățele
Și am salvat doar una dintre ele,
Un ciob micuț, lipsit de soartă,
Căci cine ar vrea iubirea-mi spartă.

În palma mea am vrut să-l strâng,
Deasupra lui am vrut să plâng,
Dar pumnul meu era prea mic, 
Din ochii mei n-a curs nimic.

L-am dus departe într-o lume,
Fără ecou și fără nume,
L-am îngropat lipsit de vină,
Că n-a putut iubirea întreagă să o țină.

Pe ciobul meu poate, într-o zi,
Altă iubire nouă îl va găsi.
Și-l va lăsa de ea să se lipească,
Menirea lor fiind să se întâlnească.

Iubirea-mi nouă cu iubirea-mi veche,
Vor crește împreună în pereche,
Unind destine în file de poveste,
Ce nu sunt pământene, ci celeste.