Trecutul rămâne !

　　　L-am văzut stând abătut lângă poartă atunci când am ieșit val-vârtej din casa goală și mohorâtă în care trăiam de ceva vreme. Tocmai plecam grăbită lăsând toate geamurile deschise pentru că simțeam că nu mai pot respira aerul uscat și încins ce îmi apasă pieptul și îndura pustietatea unor camere îmbibate cu mirosul de suflet bolnav.
　　　Stătea așezat pe o valiză îndesată cu lucruri, veche și ponosită, pe care nu o putuse închide și o încinsese cu o curea de piele peste, dar din care se ițeau pe la colțuri frânturi de amintiri, roase de vreme.
　　　 M-am așezat lângă el pe celălalt capăt al valizei și fără să îl privesc, jenată cu un glas în care se trădau paradoxal două sentimente contradictorii : suferința și eliberarea, și l-am întrebat :
　　　- Ai luat tot?
　　　- Da, mi-a răspuns, fără să mai adauge altceva.
　　　- Îmi pare rău, dar nu pot face altfel, am spus ca și cum m-as fi scuzat. Pare totuși puțin pentru atâția ani, am adăugat.
　　　- Amintirile mai vechi sunt mai subțiri și ușoare, mai ușor de așezat în valize. Cele recente ocupă mai mult loc până vor începe și ele să se usuce, în timp. Atunci, zâmbi el, valiza se va închide și voi putea pleca...
　　　- Vino cu mine i-am spus eu, ignorându-i ultimele cuvinte care trădau dorința lui de a rămâne încă o vreme în preajma mea.
　　　S-a ridicat fără să se opună și a apucat valiza, încercând să o țină cât mai sus ca să nu târască prin praful străzii excesul de amintiri, ceea ce mi-ar fi produs durere.
　　　Pentru că eu mergeam cu pas grăbit și hotărât  ca nu cumva  o urmă de slăbiciune să îmi înfrâneze pornirea și să mă facă să mă răzgândesc, el a rămas puțin în urmă luptându-se cu greutatea valizei, răsuflând greu, dar neîndrăznind să îmi ceară să încetinesc.
　　　- De ce fac asta? M-am întrebat continuând însă să merg la fel de repede. Nu este numai vina lui, oricât aș nega și eu am fost acolo în tot acest timp. Ce fel de om sunt să vreau să îl gonesc din viața mea, poate...
　　　- Unde mergem?, strigă el întrerupându-mi firul gândurilor.
　　　- La gară am răspuns sec, peste umăr. Vreau să te văd plecat cât mai repede și cât mai departe. Vreau liniște, multă liniște. Cu tine lângă mine viitorul nu îndrăznește să se limpezeasca, să se contureze, să crească.
　　　- Bine, am înțeles.