Poți să mă ții de mână ?

Am simțit deunăzi cum această întrebare se naște în sufletul meu transformându-se într-o certitudine uriașă că în spatele ei se ascunde un mare adevăr. Care? Acela că în prezent obosim foarte repede în a ne ține de mână.
Poate că în locul întrebării care leagă destine, "Vrei să te căsătorești cu mine? " ar fi mai importantă aceasta "Poți să mă ții de mână ?"  Știu, pare ilogic și banal dar cred ca mulți s-ar gândi foarte tare înainte să dea răspunsul final, si poate, da-ul acela ar avea mai multă greutate. E greu să promiți cuiva că îl vei ține de mână, iar asumarea unui astfel de efort pe o durată mare de timp, este o mare realizare intr-adevăr. Dacă nu credeți ați putea încerca si v-ați putea aminti de momentele când ați ținut pe cineva de mână sau ați fost ținuți de mână. Eu mi-amintesc si afirm cu tărie că ținutul de mână nu e o treabă ușoară.
Imaginați-vă un părinte care își ține copilul de mână. Câtă responsabilitate stă în acest gest, câtă grijă și dragoste este în palma aceea mare care ține mâna mică și jucăusă ce se ascunde firavă în căușul palmei lui. Câtă încredere își pune micuțul acela în a fi ținut de mână. Dacă părintele ar da drumul mâinii copilului acesta s-ar putea rătăci, s-ar pierde în mulțimea de oameni care trec pe lângă ei. Părintele știe că nu trebuie să facă asta, și nu o face, dar cred că la un momentdat simte că este greu, doar și pentru simplul fapt că mâna aceea atât de mică poate aluneca atât de ușor sau pentru că părintele trebuie să se aplece intr-o poziție nefirească până la nivelul puiului de om.
E bine că este doar grija și chinul părintelui, copilul nu va ști niciodată cât de ușor i se putea drumul la mână.
Va afla când va crește mare și va ține un alt adult de mână, plimbându-se pe o stradă. Va descoperi că e greu să te ții de mână și ca la un moment dat vei simți nevoia să ai mâna liberă, un minut, două minute, cât ai nevoie ca palma ta să respire, să simtă și altceva în afară de căldura mâinii celuilalt. Și fără să îți dai seama, fără să vrei, involuntar, dai drumul mâinii care ți se încredințase încrezătoare.
Nedumerit celalalt simte ca i-ai făcut o nedreptate, el nu obosise să fie ținut de mână, nu înțelege nevoia palmei tale de a se odihni. Va aștepta sau dimpotrivă își va pune mâinile în buzunar, le va păstra pe lângă corp sau va gasi o soluție să compenseze sprijinul pierdut. Rămâne de văzut dacă va mai dori să te ia de mână când te-ai odihnit tu.
De aceea mi se pare atât de pertinentă întrebarea  "Poți să mă ții de mână ?" 
Nu vă grăbiți să răspundeți, strada e lungă !