Am încercat să îmi imaginez lumea ca pe o imensă sală de așteptare, și mi-am dat seama că există o singură mare diferența între ele. Într-o sală de așteptare, indiferent că este a unui cabinet medical, a unuia juridic sau pur și simplu a unui mijloc de transport, știm de ce ne aflăm acolo.În schimb, cu lumea e diferit.Am venit aici, așteptam să plecăm dincolo, dar habar n-avem cât va dura așteptarea și de ce ne aflăm în ordinea aceasta universală, independent de voința noastră.
Ce facem noi în tot acest timp? În sălile de așteptare comunicăm cu cei aflați în aceeași situație ca și noi. Vorbim despre problema pe care o avem, fie ea de sănătate sau de altă natură, vorbim despre destinația călătoriei noastre sau despre cei pe care îi așteptam,interacționam cu semenii noștri, legam prietenii, uneori chiar construim relații.
În viața facem cam același lucru, doar ca niciodată nu știm cât vom avea șansa să păstrăm lângă noi oamenii care intra în `așteptarea` noastră, iar motivul pentru care se află acolo rămâne de asemenea o alta necunoscută, imposibil de elucidat.
Am încercat să îmi imaginez lumea ca pe o imensă sală de așteptare și am descoperit, vorbind despre unica diferență dintre ele, ca există și o singură mare asemănare : Când rămâi singur te plictisești !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu