Si dintr-o dată n-a mai fost la fel
Și tot ce cunoșteam mi-a devenit străin,
Ca dintr-o carte când îi rupi coperta,
Iar fără titlu rândurile-ți par păgâne.
Și dintr-o dată n-am mai fost la fel,
Și parcă am devenit doar umbra
A tot ce-a fost odată omul,
Pe care doar rutina ii aducea împreună.
Și dintr-o dată timpul s-a oprit,
Ca dintr-un ceas când clipele s-au scurs,
Și parcă am devenit încremenitele-i secunde,
Închise în minute ce-au uitat să treacă.
Și dintr-o dată chiar și soarele a apus,
Și ploaia molcom a început să cadă,
Ca niște lacrimi dintr-un aspru plâns,
Peste pământul ca o inimă aridă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu