Pentru că, nu-i așa, nimeni nu ne oprește să căutăm oameni noi, lucruri noi, visuri noi, ambiții noi, realizări noi cu care să ne mândrim ca niște vânători veritabili cu trofeele noastre, și ele noi, de anu ăsta, de sezonul ăsta. Dar pentru asta, știi ce ? Va trebui să-ți dezgolești pereții sufletului tău de vechile trofee. Și eu sunt unul din ele. Încă mai port locul de cinste în centru inimii tale, doar că te-ai obișnuit atât de mult cu mine că nici nu-ți mai ridici ochii să mă vezi. Și uneori când stai relaxat la gura șemineului în care încă mai arde mocnit dragostea noastră, simți miros de vechi și mucezit, fără să fi știut de unde vine. Acum da, știi, eu eram. Înțeleg, e momentul să miroasă a proaspăt în inima ta. Deschide-ți, te rog, larg fereastra inimii tale și las-o așa să pot și eu respire, pentru că da, și eu simt miros de aer închis, de la visul mai devreme ucis.
Hai, dă-mă jos, ai putea să te preface, că nici n-am existat vreodată, că inima ta e la fel de curate, aproape imaculată, dar ar însemna să negi toată experiența ta de vânător iscusit. Și-apoi, mai știi ceva ? Nici eu nu-s de ieri de azi în inima ta, sub iubirea mea va rămâne o pată, o poveste desenată, sub formă de floare ce încă mai are câteva petale.
Știu, te grăbești, în aer plutește miros de vânătoare, și nu vrei să lipsești, hai, du-te, vezi să nu greșești, nu trage la întâmplare, caută de data asta un vânat mare, doar te simți pregătit din nous ă iubești….
Stai, ai uiat ceva, nu este asta, nu un rămas bun te va vindeca, dar aș vrea să știi că în lipsa ta, uitarea va fi cea care va renova și locul acesta și pe cel din inma mea, și nu toate vânătorile, nu toate căutările sunt norocoase.
- Nu-ți pot fi mai mult, dar ceea ce ți-am fost cândva va rămâne pentru totdeauna sub noua culoare din inima ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu