Gustul meu aprins de lună coaptă

În ochii tăi se scaldă luna
Ca o fecioară într-un lac trupesc,
Privind-o, mi-aș dori să fie eu una
Din razele-i ce-n ochi-ți mari lucesc.


Aș zăbovi o clipă cât o viață
Pe buzele-ți deschise către șoaptă,
Și ți-aș lăsa iubirea mea pe față,
Și gustul meu aprins de lună coaptă.

Lumina mea ți-ar netezi obrazul,
Asprit de vreme și-ncercat de riduri,
Ți-aș alunga din suflet tot necazul,
Ce-ți întristează chipul măcinat de gânduri.

M-aș ghemui rotundă în brațele-ți deschise,
Ca într-un cuib de vise umplut cu primii pui,
Și-aș număra secunde sub pleoapele-ți închise,
Chemându-te alături în zborul lor haihui.

M-aș strecura încet cu mesul meu de ciută,
Ca să-mi adăp iubirea în ochii tăi frumoși,
Scăldându-mă ca luna într-o lucire mută,
Să nu îți tulbur somnul sub pașii-mi zgomotoși.