Mi-e gândul o cărare

Mi-e gândul o cărare,
Și nu știu unde duce,
Se-ntinde la picioare,
Le-ndeamnă s-o apuce.

Pășesc stingher pe gânduri,
Prin suflet șerpuiesc,
Cărări de alte gânduri
Din când în când găsesc.

Ajung la o răscruce,
Se-adună gând cu gând,
Și-oriunde m-ar duce,
Mă țin după al meu gând.

Rămân în urmă gânduri,
Ce nu-mi mai folosesc,
Ca niște scrise rânduri,
Mereu să-mi amintesc.

Mi-e gândul o cărare, 
De-aș ști unde mă duc,
Un loc către uitare,
Aș vrea cumplit s-apuc.

Și m-aș opri acolo,
Și m-aș închide-n gând,
Și înapoi de-acolo,
N-aș mai veni nicicând.