De ochii multor muritori,
Și ne prefacem că-s apuse,
Ca niște nopți fără de zori.
În ochii noștri zace plânsul,
Și ne prefacem că zâmbim,
Să nu ne prindă Necuprinsul,
Căci cui îi pasă când murim.
Purtăm în noi atâta dor,
Cât să ne ajungă pe vecie,
Dar ne prefacem că-i ușor,
Ne resemnăm cu ce-o să fie.
În ochii noștri doare vina
De-a accepta ce ne-a fost scris,
Ca unui orb ce-i iei lumina,
Și-l lași să simtă un viu ucis.
Purtăm cu noi întreaga viața,
Dar prea puțin din ea trăim,
Ne înșirăm pe-un fir de ață,
Fragile clipe de sublim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu