Singurătate

Așteptam ceva într-o doară,
Era de-acum aproape de seară,
Se făcuse noapte devreme,
Cineva se grăbise s-o cheme.

Un clopot bătea într-o turlă,
Ca un ecou de durere ce urlă,
Vântul sufla a neștire,
Se făcuse cam frig în simțire.

Un fior de răcoare mă smulse,
Așteptarea din mine se duse.
Nu știam ce, dar știam că nu vine,
Mă zăream râmânând doar cu mine.

Mă priveam trist într-un ciob de-amintire,
Tot ce-a rămas dintr-un vis de iubire,
Licârind hâd sub picul de lună,
Din el îmi zâmbea o femeie nebună.

Și zâmbetul ei semăna a delir,
Sublimă agonie din nopți fără șir,
Când tot așteptând adormea înspre zori,
Fără să simtă ai iubirii fiori.

Ca și ea așteptam înc-o seară,
O parte din mine începuse să doară,
Cealaltă parte adormise de-o vreme,
Nu-și mai dorea vreo iubire s-o cheme