Și stelele se-aprind pe cer,
Și pân’ la ultima sclipire
Ne vor veghea, chiar dacă pier.
Răsare luna în iubire,
La ora unui tandru început,
Când orice drum spre fericire,
Pare sublim, ușor și scurt.
Adie vânt de vară în iubire,
E ca o mângâiere caldă și ușoară,
Menit să întețească focul din privire,
Ce inimă și carne par că impresoară.
Și rouă nouă cade în iubire,
În boabe mici, firave și plăpânde,
Răcoarea lor în suflet dă de știre,
Că nopțile nu sunt nicicând rotunde.
Și toate vin și pleacă în iubire,
Ca într-un lung și vessel carusel,
Iar când cobori rămâi c-o amintire,
Și-ai mai fi vrut să fii în el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu