Dar nu se face încă noapte,
Iar oamenii așteaptă-n tihnă
Să se aprindă stele coapte.
Pe strada mea nu trec mașini,
Dar viața trece în viteză,
Cei ce așteaptă sunt bătrâni,
Fac din răbdarea lor proteză.
Pe strada mea nu e nici soare,
Nu ai de ce să cauți umbră,
Din când în când el mai răsare,
Și-aruncă câte-o rază sumbră.
Pe strada mea nu sunt nici eu,
N-am locul meu în nicio casă,
Deși aici mă-ntorc mereu,
Încă nu simt că sunt acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu