Și las-o să se așeze pe buzele-mi arzânde,
Ca unui călător odihna
Răpus de drumul greu.
Dă-mi adăpostul gândului tău
Lasă-mă acolo fără să îți cer
Ca pe un nevoiaș cu mâna întinsă,
Un păcătos lipsit de credință.
Dă-mi mie în suflet locul tău gol,
Și umple cu mine o parte din el
Asemeni unei păsări în căutarea perechii
De care s-a rătăcit în ulimu-i zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu