Paradoxuri

　　Sunt depărtări ce par aproape,
　　De parcă ai vrea să le atingi,
　　Și sunt ecouri ce par șoapte,
　　De nici nu poți să le distingi.
　　
　　Sunt ceasuri lungi ce par minute,
　　Unite într-un scurt tic-tac,
　　Sunt și cuvinte ce par mute,
　　Pornind din glasuri care tac.
　　
　　Sunt vânturi aspre ce par blânde,
　　Ca niște calde, fine, adieri,
　　Sunt pietre reci ce par plăpânde,
　　Când le încălzești cu mângâieri.
　　
　　Sunt oameni mari ce par mărunți,
　　Dar înălțimea lor e-n fapte,
　　Mai sunt și alții ce par munți,
　　Dar culmea lor e atât de aproape.
　　
　　Sunt nestemate ce par falsuri,
　　Ca niște ziduri peste uși deschise,
　　Și sunt tangouri ce par valsuri,
　　Când pașii lor se-amestecă prin vise.
　　
　　Sunt mii și mii de alte paradoxuri 
　　Atâtea lucruri ce nu sunt cum par,
　　Pământul e rotund, dar are colțuri
　　În care până și lumina ajunge rar.