Îmi plac lucrurile făcute pentru mine cu dragoste, ție nu ? De la cele mai simple până la cele mai complicate. De la o simplă privire, atunci când ochii noștri nu se întâlnesc, pentru că eu privesc înspre altceva și tu mă mângâi cu privirea pe care o simt caldă și bună, însoțindu-mi gesturile și mișcările, care devin mai sigure și mai echilibrate pentru că știu, simt cum cineva le privește cu dragoste.
Îmi place zâmbetul tău atunci când spun sau fac ceva care te amuză, te binedispune, te rupe din cotidianul ursuz al rutinei de zi cu zi. E frumos când cineva îți zâmbește cu dragoste.
Îmi place să îți simt gândurile învăluindu-mă cald, întrebându-te ce fac, unde sunt, cum sunt îmbrăcată, cine se bucură de prezența mea în absența ta, ca un soi de apartenență invizibilă, o mândrie justificată, de inimă integral deținută, de suflet așezat cuminte și multicolor în podul palmei tale, atente să nu îl gonească cu o strângere nesăbuită
Îmi place să mă ții de mână în timp ce colindăm, nestingheriți, pe o stradă, nu pentru că mi-e teamă să nu mă rătăcesc de tine, ci pentru că îmi plac lucrurile făcute cu dragoste, și pentru că, să ții pe cineva de mână este o dovadă de asumare a responsabilității omului care îți ține mâna în mâna ta.
Îmi place să știi cine sunt eu, dincolo de puținul pe care l-ai aflat despre mine, de normalitatea mea aparentă. Să mă recunoști închizând ochii și imaginându-mă în ipostaze pe care nu le-am trăit niciodată împreună : un asfințit, un răsărit, o baie în mare, un popas pe marginea unui izvor, o fotografie cu un peisaj de munte în spate, un peisaj care îți taie respirația, pe care eu l-am ales pentru că seamănă cu tine, măreț și atrăgător, în vreme ce tu îmi acoperi protector umerii cu brațul, pentru că, nu-i așa, îmi plac lucrurile făcute cu dragoste.
Îmi place să întind mâna oamenilor din viața ta, să întinzi mâna oamenilor din viața mea, conștienți de importanța pe care ei o au pentru a valida alegerea noastră reciprocă, mândru că-ți sunt, mândră că-mi ești, fericiți că ne suntem, încrezători că ne vom fi atunci când ne vom reîntâlni, aici, pe pământ, iar distanța dintre noi nu va mai fi atât de omenesc de mare.
Pentru că îmi plac lucrurile făcute pentru mine cu dragoste, viața asta ne va învăța cum, pentru următoarea, din care, poate nu va mai lipsi sincronizarea în a spune ,,da,, lucrurilor făcute cu dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu