Se spune că liniștea
Nu are niciodată formă,
Gust, miros sau culoare,
Dar liniștea ta e, totuși, rotundă,
Ca o monedă mare, albastră,
Ce miroase tot timpul a suflet acasă.
În liniștea ta poți găsi alinare,
Ca într-un pansament aplicat
Pe o durere deschisă și mare,
Care din când în când sângerează,
Pe când tu te aștepți să descrească.
În liniștea ta te poți cuibări,
Așa cum ai mai făcut-o odată,
Ca un prunc nenăscut în pântecul mamei,
Ce te va naște fericită într-o zi.
Cu liniștea ta te poți înveli,
Ca un câmp cu zăpadă ninsă târziu,
Pătură caldă pentru gerul din tine.
Din liniștea ta să nu dai oricui
Căci doar tu știi ce prețioasă e ea.
E atâta bine în liniștea ta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu