Liniștea s-a scurs între cuvinte,
Și stă acolo așteptând cuminte,
Să-ncep rostirea vreunuia din ele,
Să năvălească-n gândurile mele.
Dar eu sunt încă mută-n gând,
Și n-am găsit acel cuvânt
Să-l pot rosti fără durere,
Și să-mi aștearnă-n suflet miere.
Și încă simt cum sapă crudă,
Tăcerea aceea tenebroasă, hâdă,
Ce spune multe chiar de nu vorbește,
Și îndoiala că exiști sporește.
Și chiar de aud în jurul meu cuvinte,
Sunt doar frânturi depuse-n minte,
Și nu le vreau țesute-n fraze goale,
Căci goliciunea și mai tare doare.
Și-aștept să vină, totuși, un cuvânt,
Ca un polen ușor, purtat de vânt,
Să se așeze-n sufletu-mi duios,
Și să rodească într-un fruct mănos
Felicitări!
RăspundețiȘtergere