Ce bine...

　　
　　   Ce bine dacă m-aș fi născut soare,
　　Aș fi răsărit în fiece dimineață,
　　Și-aș fi marcat cu apusul meu o nouă înserare,
　　Aș fi privit cum oamenii alunecă prin viață.　　
　　
　　Ce bine dacă m-aș fi născut lună,
　　Aș fi vegheat iubirea doar cu lumina mea,
　　Și-ar fi fost atâtea inimi să îmi spună,
　　Cum înțeleg să-și poarte dragostea.
　　
　　Ce bine dacă m-aș fi născut pământ,
　　M-aș fi rotit în jurul propriului meu Eu,
　　În căutarea acelui prețios așezământ,
　　În care aș fi primit doar oameni fără suflet greu.
　　
　　E totuși bine că m-am născut om,
　　Să întâlnesc adesea și semeni cu simțire,
　　Ce nu se tem să creadă că visul nu e somn,
　　Ci zbor sublim de aripi, întinse spre iubire.