Din suflet mi-a căzut o piatră,
Poate de aceea mi-era greu,
Am luat-o în brațe speriată,
Să n-o despart de trupul meu.
Era o piatră goală, căzătoare
De pe o altă boltă înstelată,
Ce alunecase poate, visătoare,
Sperând să se mai nască o dată.
Am așezat-o undeva, departe,
Ca pe o cruce în răscrucea vieții,
De parcă ar fi fost o carte,
Păstrată doar din pricina coperții.
Din suflet mi-a căzut o piatră,
Dar nu am sufletul ușor,
Căci nu e piatra vinovată,
Că nu am învățat să zbor.
Poezie inclusă în volumul Zbor în suflet apărut la Editura Libris, Brasov, 2017
http://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=1164667
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu