Așează-ți dorul lângă al meu,
Să îl găsești nu-ți va fi greu,
Miroase a flori de lăcrămioare
Și strălucește ca un soare.
Lăsă-l o clipă să rămână,
Să își vorbească mână-n mână,
Căci dorul meu știe s-asculte,
Și nu-i compus din vorbe multe.
De dorul meu să nu te temi,
El se arată doar de-l chemi,
Și nu apare de nu-l strigi,
De nu-ți dorești să îl atingi.
Pe dorul meu să-l prețuiești,
Să nu te joci când îl iubești,
Căci el se naște doar o dată
Și ca și omul are o soartă.
De-i rea sau bună el o duce,
Și o respectă ca pe-o cruce,
E-un dor cuminte, așezat,
Și imposibil de uitat.
Așează-ți dorul lângă al meu,
Să se împletească-n tu și eu,
Și să renască-n doruri multe,
Căci dorul meu e cât un munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu