Duc dorul serilor noastre,
Celor visate, sau celor trăite,
Într-un noian de gânduri albastre
Ce așteaptă să fie găsite.
Aș vrea să le căutăm împreună,
Rătăcind îmbătați de farmecul lor,
Sublimă idilă sub clarul de lună,
Când orice poveste se naște ușor.
Când licărul tandru din ochii tăi mari
Mă-nvăluie cald, aproape fierbinte,
Când sunetul molcom al pașilor rari,
Ajunge la mine, iubita-ți din minte.
Port dorul cu mine în noaptea sihastră,
Il las să-ți cuprindă o parte din vis,
În inima-ți blândă iubire să crească,
Menită să fie destinul prescris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu