Dacă am mai fi copii...

Dacă am mai fi copii
Mi-ar plăcea să alergăm împreună,
Prin iarba umedă de la rouă,
Să prindem fluturi,
Și să suflăm în păpădii,
Să ne ascundem adânc în inima pădurii,
Cutreierând poteci neștiute
În căutare de mure și fragi.

Dacă am mai fi copii,
Mi-ar plăcea să ne legănăm,
Împreună cu visele noastre,
În leagănul inocenței din noi,
Din care nimeni nu se temea să zboare,
Îmbrățisați de aripa cutezanței,
Fără a ne mai dori vreodată,
Întoarcerea aici, pe pământ.

Dacă am mai fi copii,
Mi-ar plăcea să ne ascundem
De viata aceasta complexă,
De adulți crescuți prea matur,
Să nu ne aducem niciodată aminte de mâine,
Să trăim inocent frântura de clipă,
În care știam cum să fim
Proprii noștri eroi.

Și ce dacă...
Nu am mai deveni niciodată adulți
Și ce dacă...
Am rămâne totuși prea mici,
Viața ar rămâne și astăzi și mâine,
Veșnicul teren de joacă,
Pentru noi...
Copiii buni și cuminți.