Mă tot gândesc la ce am fost
Și cât din mine-i fără rost,
La șansa unui început,
La timpul tot cât a trecut,
La multele vorbe mărunte,
La tâmplele-ti acum cărunte,
La dragostea din ochii tăi,
La oameni buni și oameni răi.
Mă mai gândesc și la iubire,
La șansa mea la fericire,
La pașii goi de pe alei,
La muritorii prefăcuți în zei,
La clipele demult apuse,
La destinații neajunse,
La un destin trăit pe fugă,
La plânsul molcom dintr-o rugă.
E prea târziu să mă gândesc,
La ce-am rămas și nu-mi doresc,
La amintirile închise
În clipele din nopți cu vise,
La dorurile mele toate,
La marea mea singurătate,
La oamenii ce i-am pierdut,
La ce-am trăit si m-a durut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu