În toate toamnele e toamnă
În toate toamnele sunt ploi,
Ce cad peste copacii goi,
Și peste frunzele jos, rupte,
Cu picături reci și mărunte.
În toate toamnele e vânt,
Ce îți pătrunde chiar și-n gând,
Și răscolește pân’ la os,
Cu frigul lui cumplit, tăios.
În toate toamnele e ceață,
O pâclă densă, dimineață,
Ce face ziua mohorâtă
Când tot coboară hotărâtă.
În toate toamnele e brumă,
Când se așterne ca o humă,
Ca un lințoliu trist și rece,
Acoperind pe unde trece.
În toate toamnele e toamnă,
Mereu aceeași tristă doamnă,
Pe care o simți cu nostalgie,
Deși ți-e dor n-ai vrea să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu