E prea târziu să-i mai deschizi,
E încuiat și-ai tras zăvorul,
Te temi de ochii lui lucizi.
Lipit cu tâmpla după ușă,
Pândești rugându-te să plece,
Dar dorul ăsta nu-i păpușă,
El încă simte, nu-i va trece.
Va continua din nou să bată,
Și-o să-l auzi doar tu bătând,
Ca pe-o iubire acum uitată,
Ce nu mai vrei s-o simți nicicând.
Bătaia lui te chinuiește,
Mușcând adânc din conștiință,
Căci el insistă, nu se-oprește
Și îți provoacă suferință.
În ușa nopții stă o umbra,
Cu frica-n sân tot așteptând,
Bătaia dorului cea sumbră,
Dormi liniștit, e doar un gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu